star Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 - Investește în oameni!
Pagini: 1 [2]   In jos
Autor Subiect: Egalitatea trebuie impusa  (Citit de 14460 ori)
TotiEgali
Administrator
Full Member
*****

Karma: 0
Deconectat Deconectat

Mesaje: 171


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #15 : Septembrie 26, 2013, 09:44:17 »

http://www.timpul.md/articol/noul-barbat-al-moldovei-a-devenit-femeia-48067.html

Uitati un punct de vedere interesant in ceea ce priveste egalitatea de sanse intre femei si barbati.

 Rolurile se schimbă.

Împinse de disperare, tot mai multe femei din Moldova devin principalul întreținător al familiei. Ele aduc banii în casă și tot ele au grijă de ea. Dar matriarhatul moldovenesc se oprește aici. Puterea decizională în familie, mai ales în zona rurală, rămâne în continuare de partea bărbaților. Pentru că așa se cuvine. Așa e tradiția.

Probabil, nu există moldovean care să nu aibă mamă, soră, o rudă, o prietenă, cunoscută sau vecină la muncă în Italia, Grecia, Spania sau Portugalia. Acum, pe lista destinațiilor pentru moldovence s-a adăugat și Israelul. Începând cu anii '90, criza le-a determinat pe multe femei să-și lase familia și să plece peste hotare pentru a câștiga bani. Se considera pe atunci că e mai simplu pentru ele să-și găsească un loc de îngrijitoare. În plus, aveau asigurată cazarea și mâncarea, iar salariul îl puteau trimite integral familiei rămase în țară.

Soții rămâneau acasă. Puterea lor de muncă era mai puțin solicitată. Lucrul în agricultură sau construcții - greu și nici câștigurile nu prea mari, de vreme ce trebuiau să-și plătească întreținerea integral.

Ele au cunoscut o societate cu alte valori și s-au schimbat. Ei, de cele mai multe ori - nu. Au continuat să stea fără lucru sau au renunțat la postul pe care îl aveau, unii și-au început a îneca amarul tot mai des în paharul cu alcool și... s-au lăsat întreținuți. Puțini au reușit să-și ridice copiii și gospodăria ori să lase tot pentru a-și reîntregi familia într-o țară străină în care nu-i aștepta nimeni, dar își puteau asigura un trai mai decent împreună.

Realitatea în zona rurală nu s-a schimbat nici acum prea mult, arată un studiu sociologic Magenta Consulting. Bărbații din Moldova reușesc cu greu să facă față dificultăților vieții de zi cu zi. În condițiile în care situația economică din țară i-a lipsit de rolul tradițional de cap al casei care asigură familia, le este tot mai dificil să se reinventeze. Iar trecerea peste stereotipuri - crescutul copiilor e muncă de femeie, treburile ce țin de îngrijitul casei, mai ales dereticat, spălat de vase și gătit sunt înjositoare - chiar imposibil de depășit.

O explicație ar putea fi ideologia moștenită din trecutul sovietic. Deși regimul instituise un fel de egalitate în dreptul, obligația chiar, de a munci pentru toți, indiferent de gen, o distincție între lucrul de femeie și cel de bărbat a existat totuși. Colhozurile au dispărut, stereotipurile însă au rămas. Și astăzi bărbații de la țară cred că un lucru demn pentru ei e cel care implică forță fizică sau manevrarea mașinilor de prelucrat pământul. Iar cel mai bun post de muncă ar fi unul cu salariul plătit la timp. Numai că la țară acestea sunt prea puține sau lipsesc cu desăvârșire.

Dar, cum rămâne cu tinerii de la sate atunci? Pentru că și ei confruntați cu lipsa de bani, nu văd în educație și obținerea unei diplome soluția pentru a-și schimba traiul. Rămași în sat, de cele mai multe ori, ei aleg să se căsătorească la o vârstă timpurie, permisă de lege desigur, și stau acasă. Ocazional, pleacă la muncă sezonieră peste hotare. De regulă, în Rusia, pentru că implică mai puține datorii de întors.

Femeile de la țară sunt mai ambițioase și dacă rămân acasă. Își găsesc mai ușor un serviciu în domeniul deservirii, deși mai puțin sau chiar prost plătit. În cel mai rău caz, prestează muncă la câmp cu ziua. Tot ele își motivează și fac tot posibilul pentru ca copiii, mai ales dacă sunt fete, să plece la oraș pentru a face studii și pentru a profita de șansa de a obține o viață mai bună.

Dar, deși ele aduc banii în casă, prioritatea de a lua hotărâri femeile de la țară o lasă pe seama bărbaților. Majoritatea respondentelor au recunoscut că cel puțin deciziile importante, ce țin de reparații, mașină, lucrări pe terenurile agricole sunt neapărat discutate cu soțul. Și tot ele sunt mai nehotărâte atunci când trebuie să facă schimbări radicale în viață. Deoarece, chiar și nemulțumite de situația familială, majoritatea femeilor de la țară rămân în căsnicie. Unele - pentru copii, altele - din autosacrificiu, pentru că de mici au fost învățate să nu-i lase pe cei aflați la nevoie, iar cele mai multe - din cauza gurii satului. În mediul rural mai ales, se consideră că mai ușor e să suporți un bărbat rău, decât să treci prin rușinea divorțului

În cadrul studiului sociologic Magenta Consulting, majoritatea respondenților tineri au menționat că urmează modelul de familie al părinților. Să însemne aceasta oare că fenomenul întreținerii casei de către femeie în mediul rural va continua și chiar va lua amploare? Ce le determină să preia asupra lor rolul economic al bărbatului? Să fie promovarea prea acerbă a drepturilor femeii explicația? Și dacă e așa, atunci a venit timpul să ne gândim deja și la un program de consolidare a încrederii în sine a bărbaților de la țară?
Memorat
TotiEgali
Administrator
Full Member
*****

Karma: 0
Deconectat Deconectat

Mesaje: 171


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #16 : Septembrie 27, 2013, 11:44:34 »

http://www.stiri.com.ro/stire-26182/de-ce-se-tem-femeile-sa-puna-capat-unei-casnicii-cu-un-sot-violent.html#.UkVvXD85WZQ 



Mirela Pavel, preşedintele asociaţiei No Abuse, a explicat, într-un interviu pentru RTV.NET, că femeile victime ale violenţei domestice ezită să pună capăt relaţiei abuzive din mai multe motive, printre care şi speranţa că vor reuşi să îl schimbe pe bărbatul de lângă ele.

În România, 75% dintre cazurile de violenţă domestică nu sunt declarate. De ce ezită femeile să meargă la poliţie când sunt confruntate cu abuzuri din partea soţului/partenerului? Este vorba de frică, jenă sau speră că bărbatul de lângă ele se va schimba?

Mirela Pavel: Depinde. Fiecare caz are particularitățile lui. Ce pot să spun, este că sunt mai multi factori care pot influența o femeie să rămână într-o astfel de situație cum ar fi, de exemplu, neîncrederea în propriile forțe, în faptul că ar putea să se descurce și fără partener, confuzia iubire-violență, concepţiile tradiţionale, nivelul educațional scăzut, neputința trăită în relație cu abuzatorul sau chiar modelele transgeneraționale.

Mai exact, un număr mare de femei  nu îşi  părăsesc partenerul violent pentru că au fost ameninţate cu forme mai grave de violenţă. Astfel, ele se tem pentru siguranţa lor şi a copiilor sau prietenilor, cele mai multe cazuri confirmând creşterea frecvenţei şi a severităţii violenţei după separare. Adesea, agresorii amenință victimele cu abuzul asupra copiilor sau cu pierderea custodiei de către acestea.

Alte femei  considerăcă își pot ajuta partenerul să se schimbe, dacă rămân într-o astfel de relaţie. Deseori, pentru a menţine controlul asupra femeii, agresorul se folosește de acte de violenţă împletite cu acţiuni de iubire, ceea ce creează o confuzie a femeii asupra propriei persoane şi asupra capacităţii ei de a analiza acţiunile partenerului

Cazul ucigaşului de la Perla ne-a marcat pe toti. Soţia ucigaşului a fost una dintre femeile care au apelat târziu la ajutorul poliţiei, şi chiar şi aşa, finalul a fost tragic. Acest lucru transmite un mesaj extrem de negativ celorlalte victime ale violenţei în familie. Şi-au pierdut femeile din România încrederea în forţele de ordine, care ar trebui sa le protejeze?

Mirela Pavel: Nu cred că neîncrederea privește neapărat forțele de ordine, ci mai degrabă sistemul ineficient de soluționare a acestor cazuri. Ieșirea dintr-o situație de violență în familie necesită demararea mai multor proceduri legale – de exemplu, introducerea cererii de divorț și/sau de încredințare a minorilor, depunerea de plângeri penale, sesizarea autorității privind protecția copilului și altele. Toate aceste acțiuni consumă foarte mult din resursele victimei, din timpul și din energia acesteia, care și așa este foarte scăzută.

Ce le sfatuiţi să facă pe femeile care trec printr-o situaţie asemanatoare cu cea a soţiei ucigaşului de la Perla?

Mirela Pavel: Nu cunosc detaliile cazului, deci nu îmi pot exprima o opinie cu privire la acesta. Dacă ne referim la femeile care sunt într-o situație de violență în familie, le sfătuiesc să ceară ajutor oricui cred că le-ar putea ajuta. Totuși, este important să conștientizeze că numai ele pot să-și rezolve problemele, ceilalți le pot doar oferi un ajutor.

Când o femeie își dorește să iasă dintr-o astfel de situatie, este important să beneficieze de suportul și încurajarea celor cărora le pasă de ea – prietenii și familia.

În luna mai a fost promulgat un nou proiect de lege împotriva violenţei în familie. Victimele pot solicita ordin de restricţie împotriva agresorului şi îl pot evacua din domiciliul comun. Credeţi că această lege va încuraja mai multe femei abuzate să apeleze la poliţie?

Mirela Pavel: În primă fază, da. Femeile vor apela din ce în ce mai mult la ajutorul autorităților, însă evoluția acestui fenomen va fi direct influențată de modalitatea de punere în practică. Totul depinde de cum vor înțelege autoritățile și în special instanțele de judecată să gestioneze și să soluționeze cazurile.

Violenţa împotriva femeilor este şi o chestiune de mentalitate. Chiar preşedintele Basescu le-a spus pe un ton de glumă jurnalistelor că "Am promulgat legea împotriva violenţei în familie, aşa că nu o să mai fiţi bătute acasă de bărbaţi". Cat de mult este legată discriminarea de gen de violenţa împotriva femeilor?

Mirela Pavel: Foarte mult. De cele mai multe ori, agresorii se folosesc de expresii tradiționale cum ar fi: “femeia este gâtul, bărbatul este capul”, “femeia trebuie să fie supusă bărbatului” – mesaje care să inducă victimei o stare de neputință și de inferioritate.

În experienţa dumneavoastra aţi întalnit un caz care v-a impresionat în mod deosebit? Puteţi să ne povestiţi un pic despre el?

Mirela Pavel: Cele mai impresionante cazuri sunt cele în care victime sunt copii sau bătrâni. M-a impresionat foarte mult cazul unui băiat de patru ani care fusese bătut foarte rău de tată.În afară de violenţa verbală şi cea fizică, există şi alte forme mai puţin cunoscute de abuzuri faţă de femei?

Mirela Pavel: Desigur. Există și violență economică, sexuală și psihică. Aceasta din urmă este foarte des întâlnită, de regulă în combinație cu alte forme de violență.

Cum se implica asociaţia “No Abuse” în eliminarea discriminarii de gen în România? Ce planuri aveti pe viitor la asociaţia “No Abuse”?

Mirela Pavel: Implicarea noastă în acest domeniu va fi în special la nivel de reglementare legală, de informare și conștientizare a drepturilor femeilor din România. Este important ca acestea să știe că pot apela la anumite autorități – cum ar fi de exemplu Consiliul Național de Combatere a Discriminării – care să sancționeze atitudinile sau faptele discriminatorii.

Pe viitor, în problematica violenței în familie, vom încerca să ne aducem în continuare aportul în domeniul reglementărilor legale și ale formării unor bune practici de aplicare a legii.

O femeie abuzată poate apela la asociaţia pe care o reprezentaţi? În ce fel o puteţi ajuta?

Mirela Pavel: Asociația No Abuse luptă împotriva violenței în familie prin campanii de informare, conștientizare și prevenire. Proiectele organizației noastre privesc în special componenta legislativă și a prevenirii violenței în familie; proiectele sunt adresate în special tinerilor.

Persoanele care au nevoie de intervenție în situații de criză sunt îndrumate către autoritățile abilitate sau către organizații neguvernamentale care au adăposturi.
Memorat
TotiEgali
Administrator
Full Member
*****

Karma: 0
Deconectat Deconectat

Mesaje: 171


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #17 : Septembrie 27, 2013, 11:45:30 »

http://www.stiri.com.ro/stire-20498/-efectele-campaniilor-anti-discriminare-se-vor-vedea-abia-peste-100-de-ani-.html#.UkVvyz85WZQ

 Biroul generos al lui Ciprian Necula etalează un haos controlat compus din căni, pixuri, laptop, cateva pipe şi o colectie de obiecte vechi. "Eu am voie să fumez înăuntru", zambeşte el conspirativ aşezându-se la birou, de unde pescuieşte o lulea şi o aprinde tacticos.

În loc de costum cu cravată poartă un tricou cu Gogol Bordello, e foarte degajat, iar privirea să ironic-binevoitoare te invita la un dialog relaxat.

Ciprian Necula e un rom din Bucureşti ieşit din tiparele împietrite pe care ni le vinde presa. Şcolit la SNSPA, a lucrat la OSCE ca analist politic, iar astăzi e doctorand în antropologie şi patronul unei companii.

Are 32 de ani, dintre care primii 17 i-a petrecut negându-şi apartenenţa la etnia romă. "N-aveam nici un motiv bun ca să spun cuiva că sunt ţigan. Aveam aceleaşi prejudecăţi împotriva romilor ca toţi ceilalţi", mărturiseşte el.

Odată cu majoratul a venit şi revelaţia că n-are de ce să-i fie ruşine să-şi declare etnia. Astăzi conduce, în asociere cu un palestinian, compania K Consulting Management and Coordination (KCMC), care derulează un program menit să-l readucă pe piaţa muncii pe meseriaşul tradiţional rom.

Cum te-ai gandit să-i ajuţi pe-ai tăi?

Încercăm prin programul Casa Romilor să-i încurajăm pe meşteşugarii romi să facă ce ştiu ei mai bine. Potcoava nu se mai vinde şi fierarul moare de foame. Atunci îl bagi în reconversie în asa fel încât să nu-i schimbi profesia, ci produsul finit. Facem asta cu vreo 10 grupuri de meşteşugari romi, care lucrează în mai multe domenii şi cu diferite materiale - lemn, argint, cupru etc. Am făcut un site pentru ei (http://www.mesteshukarbutiq.ro/) şi au inceput deja să vândă on-line.

Ai înfiinţat şi o trupă formată din cântareţi romi...

Romano ButiQ e o trupa creată tot în cadrul acestui proiect, ca o reconversie a unui meşteşug al romilor. Ei cântă ceea ce s-ar numi balkanic rock, dar şi funk, reggae sau punk. Trupa are 8 membri, iar majoritatea cântau manele înainte. Pentru ei a fost o perioadă de adaptare la noul stil de muzică şi există încă reflexe peste care trebuie să treacă. Însă şi-au format deja un stil al lor, care prinde. Maneaua e cântată de romi, dar nu e muzica romă. Cu Romano ButiQ încercăm să revigoram folclorul tradiţional rom, pe care-l punem pe alte ritmuri.

În septembrie 2011 ai organizat un protest la Palatul Cotroceni, cerând decenţă în declaraţiile publice ale Preşedintelui Traian Băsescu şi ale autorităţilor. Ce-aţi vrut să transmiteţi prin mesajul "Porcii sunt porci indiferent de culoare sau etnie"?

Preşedintele Băsescu s-a plâns de nişte cetăţeni români pentru că din cauza lor România nu este invitată să intre în spaţiul Schengen. Ignorând probleme precum cele de securitate, de graniţe, de justiţie şi de corupţie din România. A redus totul la o chestie populistă, justificând prostia guvernării din România prin existenţa ţiganilor.

Mesajul nostru e clar: Pune în aplicare legea! Du-te în Ţăndărei sau în Călăraşi, unde ştii că se face trafic de persoane, prostituţie sau cerşetorie, dar nu da vina pe o întreagă etnie.

Basescu evident că ştie toate astea şi faptul că poliţia nu-şi face treaba. Sunt atâtea persoane arestate pentru trafic de persoane şi eliberate de justiţie din cauza unor vicii de procedură. Evident că o să ai aceste câteva zeci de persoane foarte vizibile, în Italia, Franţa sau Finlanda, care cerşesc, fură, scuipă, indiferent că-s romi sau români. Însă romii au ghinionul că-s mai vizibil decât ceilalţi.

După ani de campanii anti-discriminare remarci vreo schimbare la nivelul discursului public?

Mentalităţile legate de romi s-au format pe parcursul a cel puţin 500 de ani, timp în care romii au fost mereu în poziţie de inferioritate, fie sclavi, fie deportaţi, fie - în comunism - forţaţi să devină ceea ce nu erau. O campanie de 10-15 ani de schimbare a mentalităţilor este un fâs. Vom vedea efectele acestor campanii abia peste 100 de ani. E un proces de lungă durată, care implică schimbarea de generaţii, de cunoaştere reciprocă, de interacţiune.

Crezi că există şi o lipsă de articulare eficientă la nivelul comunităţii rome?

Romii sunt oportunişti. Pentru că sărăcia te face oportunist. Îţi dau un exemplu. În Dumbrăveni, Sibiu, toţi copiii din familiile de romi, circa 500, se duc la şcoala pentru copii cu nevoi speciale. Asta pentru că ei nu ştiu decât romani. Părinţii sunt multumiţi că odraslele lor merg la şcoala specială pentru că acolo primesc o masă caldă, iar alocaţia e ceva mai mare.

În clasa a VIII-a, un astfel de copil nu ştie să scrie şi să citească, ştie doar să deseneze. Nu are nici o şansă să meargă mai departe. Aceste şcoli ar trebui desfiinţate, pentru că ele perpetuează un model de la o generaţie la alta.

E nevoie de strategii de integrare şi de constientizare mai eficiente la nivel naţional?

Eu cred ca e greşit să vorbeşti despre romi în general, pentru că sunt împarţiţi în 18 subgrupuri, cu diferente majore între ei. Legate fie de valori, fie de tradiţii, fie de dinamica socială sau de gradul de asimilare. Eu nu cred în strategiile naţionale sau europene pentru integrarea romilor, ci doar în cele de tip local. Primarii nu au însă nici un interes, pentru că romii sunt o masă de manevră electorală extraordinară. Un votant deştept are pretenţii, nu votează doar pentru o sticla de ulei.

În România sunt 2000 de experţi în problema romilor, angajaţi de primăriile localităţilor cu număr relevant de romi (peste 20%). Imens! Cei mai mulţi sunt foşti gunoieri, angajaţi cu jumătate de normă pe postul de expert pentru că primăriile nu aveau voie să angajeze personal nou. Iti imaginezi ce solutii are fostul gunoier pentru strategiile guvernamentale de sanatate şi politici publice. Tratăm totul foarte superficial!

Vezi diferenţe culturale majore şi ireconciliabile între comunitatea romă şi populaţia majoritară?

Sincer? Eu cred că suntem reconciliaţi deja. În România sunt cei mai mulţi romi din Europa şi nu cred că acest lucru e întâmplător. Pe lângă faptul că aici au fost singurele state (principate) în care au fost şi sclavi, ambele etnii au acelaşi tip de structură socială. Familie sunt în formula lărgită, în care vărul de-al doilea ţi-e neam, nu un străin, şi în care relaţiile sunt de încredere.

Ce ai recomanda unui tânăr jurnalist care ar dori să trateze corect un subiect despre romi?

Ma rezum la un exemplu. Am realizat un experiment în trecut, care consta în travestirea unor jurnalişti în ţigani. Au simţit imediat pe pielea lor distanţa socială creată.

Ideea a fost: fă tot ceea ce faci tu de obicei într-o zi normală. Nu schimba nimic din comportament, din limbaj, absolut nimic. Doar poartă hainele astea. Efectul a fost dramatic pentru cei implicaţi în experiment. O jurnalistă s-a dus să-şi plătească creditul la banca la care se ducea şi înainte, însă de data aceasta îmbrăcată în fuste înflorate. Încă de la intrare, gardianul a încercat să o impiedice să intre. Înăuntru, de obicei o invitau să stea pe scaun, acum au ţinut-o în picioare. A izbucnit în plâns, nu credea că i se poate întâmpla aşa ceva.
Memorat
Alecs
Newbie
*

Karma: 0
Deconectat Deconectat

Mesaje: 17


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #18 : Februarie 27, 2014, 08:15:01 »

Un articol despre cum sunt tratati studentii in Marea Britanie
Drepturile studenților români în Marea Britanie, încălcate. MAE a sesizat Comisia Europeană

Ministerul român al Afacerilor Externe a sesizat, ieri, Comisia Europeană cu privire la modul în care a fost pusă în aplicare, în Marea Britanie, măsura de suspendare a unei anumite categorii de împrumuturi acordate de guvernul britanic studenţilor europeni înscrişi în unităţi de învăţământ superior din această ţară.
MAE român a trimis o scrisoare comisarilor europeni pentru Justiţie, drepturi fundamentale și cetățenie, Viviane Reding şi celui pentru educație, cultură, multilingvism și tineret, Androulla Vassiliou,potrivit unui comunicat al ministerului remis EVZ.

Autoritățile române solicită Comisiei Europene, „în calitatea sa de gardian al Tratatelor”, clarificări cu privire la conformitatea acestei măsuri cu acquis-ul comunitar. Ministerul Afacerilor Externe urmăreşte în permanenţă, atât în contextul discuţiilor bilaterale, cât şi la nivelul Uniunii Europene, aplicarea completă şi nediscriminatorie a drepturilor fundamentale, instituite prin Tratate, ale cetăţenilor Uniunii, inclusiv acela de a se deplasa în scopul de a munci şi de a studia în alte state membre, precizează sursa citată.
În acest sens, MAE urmăreşte cu atenţie ca măsurile luate în această privinţă de autorităţile din statele membre să nu fie discriminatorii faţă de cetăţenii români.

             MAE a avut în vedere şi îngrijorările exprimate de studenţi români înscrişi în instituţii de învăţământ superior din Marea Britanie, care se consideră discriminaţi în raport cu colegii lor, cetăţeni ai celorlalte state membre UE. Recent, autorităţile britanice au luat decizia de suspendare a împrumuturilor pentru întreţinere (maintenance loans) pentru studenţii din statele membre UE, în scopul verificării legitimităţii acestor împrumuturi. Măsura se aplică studenţilor români şi bulgari care studiază în toate formele de învăţământ superior din Marea Britanie, atât colegii private cât şi universităţi de stat, precum şi studenţilor proveniţi din restul statelor membre UE care studiază doar la colegii private, potrivit Mediafax.
Memorat
Pagini: 1 [2]   In sus
 
Schimbă forumul:  

cron