star Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 - Investește în oameni!
Pagini: [1]   In jos
Autor Subiect: Tinerii de azi, familia de mâine!  (Citit de 2235 ori)
Mariana Dudasu
Vizitator


Adresa de email
« : Iunie 04, 2012, 10:21:19 »

Omule este creat după imaginea lui Dumnezeu:

"Şi l-a creat Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat şi a zis: creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul, supunându-l." (Fac.1, 27-28).

OMUL este persoană, adică unitate de trup şi suflet, pecare ştiinţele se străduiesc să-l cunoască sub toate aspectele: biologic, psihologic, moral, social, cultural.

Această unitate duală de trup şi suflet constituie acea valoare sacră, inestimabilă care e persoana umană.

A fi om se învaţă, nu auzind, nu văzând, nu privind pasiv la ceilalţi, dar se învaţă acţionând, repetând acţiuni adecvate, eficace, sănătoase, adică acte libere şi responsabile, capabile să te facă să creşti "în înţelepciune, în vârstă şi în har", asemenea copilului Isus.

"A fi mare nu-i mirare, /  A fi OM e lucru mare!"  (Din înţelepciunea populară)

Persona umană deţine o perfecţiune şi o demnitate proprie doar omului.

- Este unică şi irepetabilă.

- Este conştientă.

- Este liberă.

- Este responsabilă.

A trăi în respect faţă de această demnitate, de persoană, înseamnă a-l urma pe

CRISTOS modelul nostru.

Dimensiuni ale demnităţii  persoanei:

- Dimensiunea vieţii

- Dimensiunea raţiunii, inteligenţei, gândirii, discernământului, libertăţii

- Dimensiunea psihologică: emoţii, sentimente, impulsuri, iubire

- Dimensiunea corporală: sexualitatea şi fertilitatea

- Dimensiunea moral - religioasă

- Dimensiunea social - culturală

Dimensiunea vieţii

Preţuieşte viaţa - darul lui Dumnezeu!, viaţa proprie, viaţa celorlaţi, capacitatea de a colabora la planul lui Dumnezeu, de a trasmite mai departe viaţa.

Dumnezeu este stăpânul vieţii!

"Viaţa umană este sacră, pentru că, încă de la originea sa, cere acţiunea creatoare a lui Dumnezeu şi rămâne pentru totdeauna într-o relaţie specială cu Creatorul, scopul său unic. Numai Dumnezeu este Domnul vieţii de la început până la sfârşitul ei."(Donum vitae, 5)

Actele contra vieţii sunt: avortul, omociderea, sinuciderea, eutanasia, contracepţia, drogurile, alcoolul, diagnoza prenatală, clonarea, fecundarea în vitro, terorismul, tortura, scandalul

Dimensiunea raţiunii, inteligenţei, gândirii, discernământului, libertăţii

Omul este dotat cu darul raţiunii, inteligenţei, gândirii, voinţei, darul discernământului, al cunoaşterii binelui şi răului, darul libertăţii.

Libertatea...este o noţiune în legătură cu care domneşte cea mai mare confuzie, atât printre adolescenţi cât şi printre adulţi. În numele libertăţii bărbaţi şi femei căsătoriţi nu iau prea în serios fidelitatea, tinerii aleg concubinajul sau căsătoria de probă, copiilor nu le mai pasă de părinţii lor vârstnici, în mass-media sunt ridicate la rang de normalitate concubinajul, prostituţia, pornografia, homosexualitatea.... Se trăieşte după bunul plac al simţurilor... Aceasta e libertatea căreia i se închină azi lumea. Ea duce direct în jungla în care domneşte tirania celui mai tare, a celui viclean, a celui rău...aceasta înseamnă de fapt  libertinaj!

Libertate şi responsabilitate: "Omul este raţional, şi prin aceasta asemănător lui Dumnezeu, creat liber şi stăpân pe faptele sale".(Sf. Irineu)

Libertatea îl face pe om răspunzător de faptele sale.Adevărata libertate e pusă în slujba adevărului, binelui, dreptăţii. Adevărul vă va face liberi! (Ioan 8, 32)

Dimensiunea psihologică cuprinde:

- emoţii, sentimente

- impulsuri, pasiuni

- conştiinţă

- mai presus de toate: IUBIREA.

Darul iubirii: „Iubirea este descoperire. /  Iubirea este risc. / Iubirea este alegere. /  Iubirea este proiect. / Iubirea este adevăr. / Iubirea este demnitate. / Iubirea este integritate. / Iubirea este cunoaştere. / Iubirea este suferinţă".

Libertate şi iubire. "Iubeşte şi fă ce vrei!" (Sf. Augustin)

Libertatea este plină de sens numai într-un climat de iubire; căci în viaţa noastră, pe primul loc nu este libertatea, ci iubirea. Iubirea te face liber, pentru bine, pentru frumos, pentru bucuria de a trăi pentru cel de lângă tine. "Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt!" Omul pentru a se realiza pe sine însuşi trebuie să se nască şi să crească în raţiune şi libertate, pentru a putea apoi să trăiască în dragoste.

E singurul mod pentru a ajunge la scopul său ultim şi pentru a-şi găsi fericirea.

Dimensiunea corporală: sexualitatea şi fertilitatea

"Sau nu ştiţi că corpul vostru este templul Spiritului Sfânt, care este în voi şi pe care îl aveţi de la Dumnezeu, şi că voi nu sunteţi ai voştri?" (1C 6,19)

Corpul vostru nu este „temniţă" sau „mormânt", ci este templu sfânt. Cu el putem deveni autentici sau anonimi, este instrumentul existenţei voastre. Persoana umană intră în spaţiu şi timp, se exprimă şi se manifestă prin mijlocirea corpului.

Deci corpul nu este o parte din om, ci expresia şi prezenţa omului întreg.

Omul este trup însufleţit sau suflet întrupat, trup şi suflet - nici unul nu poate duce o existenţă de sine stătătoare. Trupul nostru este o valoare pe care Dumnezeu a pus-o la dispoziţia omului, care este făcut după imaginea lui Cristos. În trupul nostru El ne aduce mântuirea, de aceea deja îi aparţine lui Cristos, cu trupul nostru vom învia şi vom da cont ce ceea ce am făcut cu el. Trupul este Templul Duhului Sfânt.

Ambientul în care trăim, ziarele, filmele exaltă în bărbat şi femeie numai aspectul fizic exterior: frumuseţea, silueta, farmecul. Vă place să fiţi consideraţi numai din acest punct de vedere sau îl vedeţi pe celălalt numai aşa? Mulţi abuzează de corpul lor şi consideră aceasta necesar, fără să se gândească la urmările care pot interveni asupra corpului lor, în timp, sau asupra copiilor lor. Azi "....trupul nu mai este perceput ca o realitate specific personală, semn şi loc al relaţiei cu ceilalţi, cu Dumnezeu şi cu lumea.

El este redus la pura materialitate: este numai un complex de organe, funcţiuni şi energii care pot fi folosite după criteriul plăcerii şi eficienţei."(EV, 23).

Când ne gândim la corpul nostru trebuie să avem în vedere atât aspectul fizic exterior cât şi cel interior, cu toate organele şi funcţiunile lor, dar şi ritmul de creştere, pubertatea, maturitatea, atitudinile, eficienţa intelectuală, abilităţile noastre. De aceea vă propun să ne privim cu alţi ochi, să ne stimăm mai mult, considerând corpul nostru şi al celorlalţi ca unicul „mecanism" minunat al creaţiei, în care Dumnezeu a imprimat „imaginea Sa".

În corpul nostru Dumnezeu a înscris sexualitatea. După ce a creat omul "Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune!"(Geneza 1,31)

Să vezi sexualitatea prin lumina ochilor lui Dumnezeu înseamnă să o priveşti în faţă, aşa cum este ea cu adevărat, orice altă abordare deformează realitatea. Să spui adevărul despre sexualitate înseamnă să o redai iubirii din care s-a născut: Dumnezeu.

"... Sexualitatea este o componentă fundamentală a personalităţii, un mod al său de a fi, de a se manifesta, de a comunica cu ceilalţi, de a simţi, de a exprima şi de a trăi dragostea umană."(Congregaţia pentru Educaţie catolică - "Orientări asupra iubirii umane")

Sexualitatea umană reprezintă, exprimă şi realizează misterul persoanei, deci nu poate fi redusă la impulsuri genitale, cu atât mai puţin la organele genitale şi actul sexual. Sexualitatea este ca un sigiliu, o marcare care dă formă şi caracteristici persoanei. Sexualitatea - condiţie fundamentală în care fiecare persoană trebuie să traiască viaţa sa iar ea influentează toate manifestările vieţii personale, deci este de importanţă majoră ca fiecare persoană să se accepte şi să fie acceptată cu tipul de sexualitate primit de la Dumnezeu şi natură, conştient fiind că acest tip de sexualitate nu are urmări asupra demnităţii persoanei.

Sexualitatea umană : dar şi responsabilitate, deci trebuie să fie integrată în celelalte dimensiuni ale persoanei umane, şi integrată în iubire. Ea cuprinde următoarele componente:

- Componenta  biologică (anatomo-fiziologică)

- Componenta psihologică

- Componenta dialogului

- Componenta conjugală

Componenta biologică (anatomo-fiziologică)

Sexul unei persoane este determinat încă de la concepere, prin spermatozoidul care fecundează ovulul, care poate fi de tip masculin sau feminin. Constituţia cromozomică a celulelor sexuale este  pentru ovul - celula feminină: 22A + XX, spermatozoid - celula masculină: 22A+XY, prin unirea celor două celule se obţine ovulul fecundat care are deja diferenţele sexuale, iar formula care defineşte sexul masculin este de forma: 44A+XY sau  feminin de forma: 44A+XX.

Diferenţierea caracterelor sexuale externe se face începând din viaţa intrauterină, ziua 45-a. Începând cu pubertatea hormonii sexuali sunt produşi din abundenţă şi aceaştia accentuează diferenţierea sexuală. Testiculele produc spermatozoizii şi hormonii sexuali masculini, în deosebi, testosteronul în procesul de spermatogeneză. Ovarele produc ovule în procesul ovulaţiei şi hormoni sexuali feminini, în deosebi, estrogenul şi progesteronul.

Organele genitale masculine sunt: testiculele, scrotul, epididim, canalul deferent, canalul ejaculator, uretra, prostata, glandele seminale, glandele lui Cooper, penisul.

Organele genitale feminine sunt: ovarele, trompele uterine, uterul format din corpul uterului şi colul uterin cu canalul cervical, vaginul, organele genitale externe sau vulva, (formată din labiile mari, labiile mici şi clitorisul).

Aceste organe sexuale funcţionează sub influenţa sistemului nervos central şi anume hipotalamusul şi a glandelor endocrine, mai ales hipofiza, într-un circuit neuro-hormonal.

Semnificaţiile componentei biologice sunt: procreaţia şi plăcerea.

- Aspectul procreativ trebuie trăit şi integrat la alte nivele (iubire conjugală, afectivitate, gingăşie, responsabilitate, etc)

- Aspectul plăcerii. Folosirea sexualităţii, adică actul sexual este însoţit de plăcere. Aceasta este adesea înţeleasă ca o specie de "capcană" pe care Dumnezeu a întins-o oamenilor pentru ca să-şi îndeplinească datoria de procreaţie sau că actul sexual ar avea nevoie de"scuze" - adică "scopul procreativ" pentru a-l face onest. Reducând sexualitatea la instrument de plăcere compotamentul sexual este degradat, cade în banalitate, în exagerare şi absurd. Actul sexual nu este o necesitate pe care o cere organismul şi fără de care nu se poate trăi.

"Dacă sexualitatea umană ar fi avut drept scop numai obţinerea plăcerii, nu ne-am putea explica de ce femeia este dotată cu un mecanism atât de complex ca uterul, care se reînnoieşte continuu şi se pregăteşte la fel cum pământul aşteaptă sămânţa.  Sau, "care pune masa în aşteptarea unui invitat" şi atunci când invitatul nu vine,   endometrul este expulzat, devenind superfluu. Tot aşa ar fi greu să explicăm de ce bărbatul este prevăzut cu organe sexuale secundare (prostata şi vezicule seminale), destinate în exclusivitate elaborării de "carburant" şi adaptării mediului de care gametul masculin are nevoie ca să poată fecunda ovulul. Este evident că toate aceste organe şi funcţii nu ar avea nici o raţiune de a exista dacă ar fi fost doar surse ale plăcerii"(prof.Montesserat Baneras, coord. al grupului medical de cercetare a CNF din Barcelona).

Componenta psihologică

Comportamentul sexual uman este dirijat de sistemul nervos central, iar nu de hormoni, deci poate fi modelat.

Comportamentul sexual se află într-un proces psihic evolutiv care cuprinde întreaga viaţă (de la copilărie: sexualitatea infantilă la maturitate: sexualitatea matură care se caracterizează prin echilibrul global al persoanei, care stabileşte uşor relaţii, cu o atitudine deschisă spre alţii, dar şi cu posibilitatea de a fi singur, fără a avea greutăţi, iar cu ajuorul lui Dumnezeu de a controla propriul instinct sexual aşa cum voieşte. Poate fi trăită la diferite nivele: logodnă, căsătorie, celibat, virginitate consacrată).

Pe plan psihic bărbatul şi femeia trăiesc şi exprimă sexualitatea lor diferit şi datorită anatomiei şi fiziologiei lor diferite.

Anatomia şi fiziologia diferită a bărbatului şi femeii are repercursiuni pe plan psihic, astfel că, funcţia sexuală primară la barbat este scurtă şi trecătoare, iar la femeie este lentă şi de durată. Raportul sexual fecund la femeie este începutul unei serii lungi de fenomene complexe : sarcina, naşterea şi alăptarea. Continenţa periodică este mai uşoară pentru femeie decât pentru bărbat. Armonia conjugală se bazează pe acceptarea acestor diferenţe şi, va fi mai ales bărbatul acela, care trebuie să ţină cont de comportamentul sexual deosebit al femeii.

Instinctul sexual, în lumea animală este o formă de comportament obligatoriu necesar pentru conservarea indivizilor şi a speciei. La om psihologia foloseşte termenul de pulsiune. Pulsiunea sexuală este un fel de energie psihică, mai puţin rigidă decât instinctul, apare ca o atracţie fizică, ca o dorinţă, ca o tensiune fizică şi psihică care cer o ieşire în perspectiva plăcerii sexuale. Dar în faţa acestei pulsiuni stau limitele de nedepăşit ale realităţii sociale şi deci sunt supuse unei educaţii din partea realităţii care presupune o reprimare, o canalizare, o sublimare a acestei energii în vederea construirii civilizaţiei, care devine astfel : muncă, inteligenţă creativă, solidaritate socială, activitate culturală şi artistică etc.

De aceea sexualitatea este mai mult decât o pulsiune, se deschide spre relaţie, se transformă în conduită, dobândeşte un limbaj, devine o forţă constructivă a persoanei, ea trebuie integrată şi maturizată.

Componenta dialogului

"Fiecare dialog, fiecare raport uman este asociat sexualităţii. Fiecare dialog uman este sexuat."(A.Alstuns)

Atracţia sexelor se naşte ca o forţă biologică a fiinţei umane, iar când această chemare devine „voce umană" şi atinge straturile superioare ale omului, atracţia se schimbă în „întâlnire" interpersonală.

Fazele întâlnirii interpersonale dintre sexe:

- Descoperirea sexului opus

- Descoperirea unui "tu" personal, care cuprinde:

- Deschidere spre cunoaşterea sexului opus

- Deschidere spre dialog personal (caracter progresiv în realizarea întâlnirii şi în dăruire, eliminarea egoismului)

- Îndrăgostirea, logodna, căsătoria, când întâlnirea este cea mai profundă.

Descoperirea sexului opus aparţine perioadei adolescenţei. Această descoperire are loc la nivel emotiv, adolescentul atribuie sexului opus o încărcătură afectivă şi o semnificaţie diferită de cea pe care o poseda pentru el până atunci.

Descoperirea unui « tu » personal aparţine perioadei adolescenţei şi tinereţii în următoarele faze : atracţia intensă obscură spre sexul opus în general; atracţia spre o persoană de sex opus idealizată; atracţia trecătoare spre o persoană de sex opus concretă şi reală; atracţia spre  acea persoană, văzută la nivel raportului interpersonal.

Îndrăgostirea şi logodna, care culminează în căsătorie.

Descoperirea lui « tu » ca interlocutor cuprinde:

a)Deschiderea spre cunoaşterea sexului opus;

Cunoaşterea adecvată a propriului sex şi a sexului opus pentru adolescenţi şi tineri este un lucru necesar, printr-o educaţie corectă, care presupune a cunoaşte, a aprecia, a valoriza, a respecta pentru a putea iubi mai mult. Altfel pot apărea erori dacă tinerii apelează la pornografie - care duce la o deformare a cunoaşterii sexului opus, la răutatea în cuvinte, gesturi şi priviri, la imaginaţie individuală - fantezii care deformează realitatea.

b)Deschiderea spre dialog personal;

Acest dialog trebuie să respecte unele reguli specifice:

- caracterul progresiv şi eliminarea egoismului.

- Caracterul progresiv este condiţia indispensabilă pentru integrarea şi maturitatea sexuală (a se cunoaşte pas cu pas, a nu sări peste etape) atât în realizarea întâlnirilor (întâlnire de grup, perechi în cadrul grupului, iar apoi perechea singură în societate) cât şi în dăruirea la nivel sexual (iubire romantică, iubire spirituală, dăruire fizică - în căsătorie). Trebuie ştiut că maturitatea biologică (genitală) se realizează mai repede decât cea psiho-sexuală şi afectivă, deci adolescentul este capabil să dea naştere unei noi vieţi încă înainte de a şti să iubească! El trebuie să fie conştient că deşi există iubire fără sexualitate, nu poate exista sexualitate fără iubire.

- Eliminarea egoismului. Întâlnirea, dialogul presupune atât dăruirea cât şi acceptarea, exclusă fiind orice formă de egoism. Egoismul apare şi este stimulat de dorinţa unei plăceri nestăvilite. Lipsa de control, dorinţa de plăcere şi egoismul sunt trei piloni pe care se bazează raporturile dintre băieţi şi fete falimentare.

Componenta conjugală

"Prin structura sa intimă, actul conjugal, în acelaşi timp în care îi uneşte în mod profund pe soţi, îi face apţi pentru generarea de noi vieţi, după legi înscrise în însăşi fiinţa bărbatului şi a femeii. Numai menţinând cele două scopuri, unirea şi procrearea, actul conjugal păstrează sensul de iubire reciprocă şi veritabilă şi orânduirea sa spre înalta vocaţie a omului la paternitate."

În căsnicie, sexualitatea este o parte importantă şi se manifestă în toată plinătatea ei.

Relaţia conjugală este expresia autentică a iubirii soţilor care favorizează şi conduce la deplina unitate a lor şi în acelaşi timp realizează condiţiile ca Dumnezeu să creeze viaţa.

În sensul iubirii, care presupune, respect şi libertate, actul conjugal nu poate fi impus şi suportat, nu poate fi redus la un simplu joc fizic, de aceea în anumite perioade, din motive fizice, psihice şi spirituale, se pune şi problema continenţei sexuale, a abţinerii de la relaţia sexuală.

Apariţia problemelor în domeniul sexualităţii poate fi cauza sau efectul altor probleme. O relaţie de armonie este o prelungire firescă a unei convieţuiri fericite şi arată gradul de încredere şi sinceritate cu care soţii îşi vorbesc.

Prin trăirea relaţiei conjugale deschise spre unitate şi procreare, soţii vor realiza propria familie cât şi familia umană, vor transmite, din generaţie în generaţie, chipul lui Dumnezeu.

Soţii, pentru a îmbrăţişa cu seriozitate o procreare responsabilă, în alegerea liberă şi conştientă, conform propriilor exigenţe, pot avea o atitudine generoasă în faţa vieţii, deschizându-se spre formarea unei familii numeroase, sau o atitudine ponderată, cu amânarea pentru o perioada determinată sau nedeterminată a unei naşteri, dacă există motive serioase pentru aceasta. De aceea, soţii trebuie să cunoască şi să folosească metodele naturale de reglementare a naşterilor care respectă semnificaţia actului conjugal de unire şi procreare, care se bazează pe cunoaşterea fertilităţii feminine şi presupun abţinerea periodică de la relaţia conjugală, excluse fiind apelarea la contracepţie şi avort.

Fertilitatea este un dar şi o responsabilitate, este "înscrisă" în corporalitate şi sexualitate, deci "înscrisă" în persoană. Dar, prin care semănăm cu Dumnezeu, devenim „co-autori" ai vieţii. Dar, prin care iubirea şi viaţa se prelungesc într-un al treilea şi se eternizează. Ca floarea în fructul ei.

Fertilitatea corpului bărbatului este continuă, durează până la o vârstă avansată, producerea spermatozoizilor se realizează în timp, puţin câte puţin.

Fertilitatea corpului femeie este ciclică (femeia este fertilă doar o perioadă din ciclu), durează numai un anumit număr de ani (până la menopuază, în jurul vârstei de 45-50 ani), femeia posedă, chiar de la început şi pentru totdeauna toate ovulele, iar la fiecare ciclu se maturizează un ovul. Deci, ferilitatea cuplului conjugal este dată de fertilitatea femeii, şi reprezintă posibilitatea de a apare o sarcină, drept consecinţă a unui raport sexual şi ca sarcina odată instalată, să poată fi purtată până la capăt.
Memorat
Pagini: [1]   In sus
 
Schimbă forumul:  

cron