star Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 - Investește în oameni!
Pagini: [1]   In jos
Autor Subiect: Educatia pentru comunitate si mediu durabil  (Citit de 4756 ori)
Mariana Dudasu
Vizitator


Adresa de email
« : Iunie 12, 2012, 09:42:31 »

Alaturarea a doua stiinte puternic inrudite, dar totusi distincte, cum sunt ecologia si protectia naturii este absolut necesara in campania de cucerire a publicului, avand in vedere importanta lor pentru viitorul planetei amenintata de diverse pericole.

Prima, ecologia, poate optimiza la maximum productia utila a unor teritorii in timp cea de-a doua – protectia naturii – care se poate dezvolta cel mai bine pe criterii ecologice asigura mentinerea unui mediu inconjurator prosper, salubru si durabil.
Ecologia moderna vizeaza ca idei fundamentale influenta mediului asupra speciilor vii si apartenenta speciei umane la lumea naturala.

Ecologia, initial disciplina strict biologica, avand ca obiect de studiu “economia vegetala si animala”, a capatat noi valente odata cu multiplele domenii si elemente care i s-au adaugat; dintre acestea cel mai important a fost socotirea populatiilor umane ca parte a biogenezei cu intreaga retea de legaturi existente intre om si natura.
Ajunsa sa fie considerata ca o relatie intre societatea umana si mediul inconjurator, ecologia s-a transformat in mare parte, intr-un prilej de reflectie filozofica.

Desigur, imaginea pe care omul si-o face despre natura depinde de pozitiile pe care le ocupa fiecare individ in plan natural si social, iar aceste pozitii pot fi extrem de diferite si vor avea proiectiile simbolice ale eu-lui individual sau colectiv, vis-a-vis de fenomenele naturale.

Or, relatia cu mediul din care omul a fost creat si in care a fost asezat nu trebuie sa fie univoca, redusa doar la satisfacerea nevoilor lui, ci una dinamica si reciproca in care omul nu numai primeste, ci si ofera, sa reconstruiasca ecologic. [3]
Trebuie spus ca de-a lungul istoriei sale, societatea umana a avut de infruntat, in repetate randuri, adversitatea naturii, ca spre a o invinge i-a adus acesteia prejudicii care s-au intors adesea impotriva civilizatiei, dar omenirea a reusit pana acum sa neutralizeze greutatile ivite in calea sa, printr-un spirit comunitar si un consens moral care din pacate nu se regasesc in contemporaneitate.
Natura a dat numeroase semne de neliniste si multi oameni au inteles ca trebuie sa-si schimbe obiceiurile periculoase.
Cu toate acestea, numerosi sunt inca aceia care ghidati de aroganta, lacomie, ura si invidie nu vor sa cunoasca decat interesele lor personale!
O prima masura, benefica pentru mediul inconjurator ar putea fi mondializarea politicii fata de natura. Asociind notiunile in apararea unor bunuri comune cum sunt marile si oceanele, fluviile, cerul si solul, unind eforturile cercetarii stiintifice impotrica tuturor posibilelor prejudicii pe care natura le sufera, se poate realiza – prin intermediul unor suporturi financiare comune – un mare “salt inainte” in ecologizarea Terrei.
Pentru crearea unor noi relatii mediu – societate trebuie sa resubliniem valoarea celor trei componente ale bunastarii si anume: nivelul de viata, conditiile de viata si mediul de viata (fig. 1).

Fig. 1. Triunghiul relational optim al relatiei mediu – societate umana:
se bazeaza pe 3 elemente ale bunastarii

In stabilirea unor noi relatii intre mediu si societate un rol deosebit il au oamenii de stiinta care sunt datori sa ajute societatea sa treaca peste marile dificultati pe care dezvoltarea sa le provoaca.
Omul de stiinta nu are decat un vot si o voce, ca toata lumea pentru a se face ascultat. Comunitatea stiintifica si ceilalti intelectuali trebuie sa-si asume obligatia de a-i informa pe cetateni.
Pentru a stabili noi relatii mediu-om trebuie sa fie constienti de efectele distrugatoare ale unor inovatii tehnice, sa determinam costul lor social si economic, sa intelegem care este ponderea lor in profitul separat, sa vedem care este balanta acceptabila intre avantaje si pericole.
Necesitatea unor relatii mediu-om pare a fi inteleasa pe toate meridianele globului.
Organizatia Natiunilor Unite o promoveaza fara incetare si diversele reocmandari pe care le face, merg in acest sens. Este de sperat ca intr-un viitor foarte apropiat toate “neajunsurile” privind dreptul international asupra mediului, enuntate in multiplele documente elaborate de acest forum mondial, vor examina si evalua strategia internationala de dezvoltare si vor alcatui o legislatie pentru mileniul III.
Pregatirea pentru sprijinul ocrotirii, trebuie sa inceapa de la varsta copilariei. E bine ca omul sa stie ce este rau in raporturile cu “natura umana”, pentru care mai tarziu, tanarul iar apoi adultul sa actioneze in consecinta [5].
Daca ecologia ar face parte sistematic din educarea copiilor, ar fi un mare pas pentru salvarea Terrei. Copiii, generatia viitoare, vor avea de indreptat ceea ce au stricat parintii, bunicii si strabunicii lor, in masura in care acest lucru va mai fi posibil; dar pana atunci trebuie tras semnalul de alarma.
Copiii sunt martorii oculari ai transformarilor din viata sociala, economica si din mediul inconjurator. Toate aspectele noi le starnesc curiozitatea, fapt ce se manifesta prin intrebarile pe care ni le pun. Prin raspunsul pe care noi il dam, prin (intermediul) interpretarea noastra conducem copiii la intelegerea relatiilor dintre unele fenomene si rezultatul acestora.
Copiii pot depasi aceasta etapa printr-o educatie ecologica, desigur in conformitate cu particularitatile de varsta.
Pentru realizarea educatiei ecologice exista cateva obiective centrale printre care amintim:

sa cunoasca fiinte si fenomene din mediul inconjurator si caracteristicile acestora;
sa favorizeze insusirea unor cunostinte din domeniul ecologiei prin activitati cu caracter experimental si demonstrativ;
antrenarea copiilor in indeplinirea acestora;
educarea capacitatii de a ocroti, proteja si respecta natura;
cultivarea dragostei pentru Terra cu tot ce intra in competenta acesteia: ape, plante, animale;
constientizarea necesitatii de a economisi apa, energia electrica, lemnele etc. (toate resursele naturale);
educarea copiilor in sensul pastrarii mediului natural in care traiesc;
antrenarea lor in activitati menite sa contribuie la ingrijirea unor arbori, a fiecarui metru de spatiu verde la dispozitie;
formarea unui comportament civic, etic si a deprinderilor de pastrare si iubire a naturii;
vizitarea unor rezervatii naturale, a unor amenajari speciale destinate unor plante si animale care sunt ocrotite prin lege.
In educarea deprinderilor si atitudinilor ecologice fata de mediul inconjurator si natura, noi, cei de la catedra ne vom preocupa de urmatoarele aspecte:
- pastrarea curateniei in mediul apropiat, in parcuri, gradini, paduri cu diferite prilejuri;
- mentinerea integritatii arborilor si florilor;
- cunoasterea unor exemplare unice si a arborilor ornamentali sau cu valoare istorica;
- intretinerea spatiilor verzi;
- plantarea de pomi, de flori si ingrijirea lor;
- sa participe practic la protejarea mediului.
Sa luam ca motto al activitatii noastre, afirmatia lui Piaget “copilul trebuie lasat sa descopere el insusi adevarul actionand in mod practic, deoarece scopul scolii este de a forma creatori, inventatori si nu de a forma indivizi care sa capete ceea ce au invatat generatiile precedente”.
Memorat
Amictdiam
Vizitator


Adresa de email
« Răspunde #1 : Decembrie 17, 2012, 01:22:00 »

Salut tuturor

         Termin anul acesta facultatea de stiinte economice si administrarea afacerilor in Brasov. Am obtinut de curand viza J1 si m-am hotarat sa ma stabilesc in SUA cel putin pentru cativa ani impreuna cu mai multi prieteni, care sunt in aceeasi situatietot an terminal. Am mai fost plecat de doua ori in SUA tot cu programul Work & Travel si am lucrat in Yellowstone National Park, Grant Village ca ospatar in prima vara, iar in a doua vara in Wisconsin, Mondovi intr-o fabrica in departamentul Quality Control. Acum voi pleca cu un contract de ospatar in Arizona, Page.

         As vrea sa ma inscriu la o facultate sau postliceala acolo in ideea de a-mi prelungi viza. Cunosc un bulgar ce a procedat in felul acesta si i s-a prelungit viza pe inca 2 ani; acum sa vad ce gasesc pe acolo si ce tarife au. Asta ar fi metoda pe care as vrea sa o incerc prima:D
         Metoda prelungirii vizei cu ajutorul angajatorului, din ca am citit pe anumite forumuri,  nu e prea viabila, angajatorii nefiind prea "amabili". Daca aveti alte idei, pareri, cunostinte care au reusit, va rog sa ma ajutati.
         Metoda casatoriei pentru a obtine green card, ma bate gandul sa o incerc. Am tot vazut ca se practicadin discutiile de pe forumuri si e cat de cat plauzibila. Am auzit, verile trecute cat am fost plecat, ca o fata cu care sa te insori pentru green card e undeva intre 15.000-20.000 si ca te poti intelege sa-i dai banii pe parcursul anilor cat sta cu tine si esti verificat. Stiti mai multe despre?

        Oricum per general imi doresc sa ma stabilesc acolo. Vreau sfaturi despre cum sa procedez sa fie mai bine.


        Multumesc mult
        Numai bine
http://nicedeb.wordpress.com/2012/06/19/fast-and-furious-meeting-between-holder-and-issa-scheduled-for-500-pm-today-in-the-capitol/
http://hocowellandwise.org/2012/05/nearly-1-in-5-children-are-obese-even-here-in-howard-county/
http://fabiusmaximus.com/2008/06/15/debkafile/
http://troydomino68.bravejournal.com/entry/92643
http://ivoryspring.wordpress.com/2012/09/06/town-square-sneak-peek/
Memorat
Catinca
Newbie
*

Karma: 0
Deconectat Deconectat

Mesaje: 19


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #2 : Februarie 28, 2014, 08:03:32 »

Un articol despre rostul compasiunii. Autor Seramis Sas, Ph.D in Psihologie.

Compasiunea. Vibraţii din anahata chackra? Într-un fel da, dar la nivel de fantezie. În plan pământean se cheamă senzaţii rezultate în urma excitării nervului vag (a zecea pereche de nervi cranieni). Să revenim la compasiune în viziunea psihologiei evoluţioniste.
    Îţi aminteşti de Muc? Nu ţi-am povestit, dar el are o parteneră, Muca. Împreună au doi copii. Ei nu trăiesc izolaţi, ci în mijlocul unui grup sau trib de vreo 150 de membri. Muc pleacă aproape zilnic la vânătoarea şi, nu rareori, se întoarce ostenit din explorările sale fără niciun fel de haleală. Doar uneori are carne, când are noroc, pentru că alteori are doar bătături. Şi, totuşi, aduce hrană ca să mănânce şi gurile puradeilor şi să crească mari şi frumoşi. De unde, dacă nu are vânat?
Chiar dacă zeii n-au fost milostivi cu dânsul, tovarăşii lui (din alte clanuri), aflaţi temporar într-o relaţie privilegiată cu spiritele pădurii şi animalelor, au împărţit cu el.
Muc şi Muca au relaţii relativ bune cu familiile vecine, pe care şi le întreţin îndeosebi prin diferite schimburi de hrană şi apă. Uneori alte familii din trib nu au nimic de oferit la schimb, însă prietenii noştri, Muc şi Muca, aduc acestora hrană, apă şi veşminte. Alteori aceşti vecini au mai mult noroc la vânătoare şi cules decât Muc şi Muca şi, pentru că nu au uitat ajutorul oferit, împart din belşugul lor cu cei doi.
Unii dintre membrii grupului sunt bătrâni care nu mai pot culege şi vana, însă ei pot avea grijă de tabără, de animalele din preajmă şi de copiii celor plecaţi după hrană. Muc şi Muca au o grijă deosebită pentru aceştia. Îi ajută zilnic cu o parte din hrană şi veşmintele lor. Mai multe familii procedează în acest fel. Au grijă de bătrânii lor (baborniţe şi boşorogi), deoarece unii dintre ei sunt o sursă de cunoaştere (nu au google!) – pot afla rapid, spre exemplu, ce ierburi, ciuperci sunt otrăvitoare, posibile remedii sau comestibile şi bogate în energie.
În general, Muc şi Muca sunt printre membrii tribului care vin în ajutorul celor mai nevoiaşi sau doar aflaţi în perioade de restrişte. Ajutorul şi sensibilitatea lor la nevoile celorlalţi sunt percepute de ceilalţi membrii ai tribului şi apreciate ca fiind de bun augur, întrucât chiar şi ei, indirect, beneficiază de aceste ajutoare, deoarece membrii comunităţii se cunosc relativ bine unii cu alţii şi, în general, cooperează pentru un bine comun.
Muc şi Muca sunt două persoane respectate de aproape toţi membrii tribului şi, nu greşim, dacă zicem că în orice moment alte familii îşi pot oferi ajutorul atât lor, cât şi copiilor, dacă cei doi ar avea nevoie. Însă, deocamdată, Muc şi Muca sunt indivizi sănătoşi, tineri şi prosperi.

            Dar după cum ne zice înţelepciunea populară “orice cal devine, în final, gloabă” şi amicilor noştri le va veni rândul. Muc şi Muca vor îmbătrâni, dar se prea poate că acţiunile lor altruiste să le asigure o bătrâneţe liniştită. Ce anume au făcut Muc şi Muca? Păi și- au creat şi consolidat relaţii sociale de încredere cu multe familii, dar şi cu cei în vârstă. Și-au asigurat, astfel, o perspectivă pe termen lung în privinţa ajutorului reciproc (relaţii de cooperare) cu mulţi alţi membrii din trib (tineri şi bătrâni). Au creat contexte viitoare (climat social coeziv, de încredere) ce oferă şanse mari de supravieţuire pentru progeniturile lor.   


Având în vedere aceste trei mari acţiuni, crezi că şansele lor de supravieţuire sunt mai mari sau mai mici comparativ cu situaţie în care s-ar fi limitat la doar niscaiva relaţii cu una, două familii din trib, ignorând, să zicem, pe cei în vârstă?
Da. Cei doi fac dovadă de altruism şi compasiune. Dacă ar completa Big Five-ul, aproape sigur, ar avea un scor peste medie la super-factorul agreabilitate. Şi, după cum ştii, indivizii de acest fel sunt, de regulă, seducători, lipicioşi, fermecători, ispititori, ademenitori, şarmanţi…
Din perspectivă evoluţionistă compasiunea este o proprietate emergentă, de natură emoţională, a sistemului de îngrijire (bazat pe oxitocină). Compasiunea este o trăsătură selectată evoluţionist.
Prezenţa compasiunii se manifestă prin următoarele:
:: asigură un răspuns sensibil la nevoile urmaşilor din partea părinţilor, dar şi al rudelor şi, chiar, apropiaţilor.
:: potenţează înclinaţia către ajutorul altruist şi o extinde către alte relaţii din afara familiei pentru indivizi vulnerabili.
:: creşte şansele unui mascul (specia umană, cimpanzei şi bonobo, poate şi delfini, elefanţi) care posedă această trăsătură de a fi selectat de către femele şi, of course, de a se împerechea mai des.

               De ce? Simplu. Individul cu compasiune pare mai dispus să-şi investească resursele în îngrijirea progeniturilor decât alţii ce au, într-o cantitate mai modestă, această trăsătură. Dacă individul se manifestă sensibil la nevoile şi emoţiile altora şi îşi oferă ajutorul, atunci el pare mai dispus să se îngrijească cu atenţie şi afecţiune viitoarele sale progenituri. Aşa că el este cu o mai mare probabilitate ales (din populaţia masculină) şi se reproduce mai des decât ceilalţi masculi (macho).  Prin procesul selecţiei sexuale această trăsătură este favorizată şi ne reamintim de studiile lui David Buss (cross-cultural) care ne arată cum pe primul loc printre atributele preferate de femei în alegerea unui partener (pe termen lung) stă trăsătura: bunătate /blândeţe  (eng. kindness).
              Compasiunea creşte probabilitatea creării unor relaţii bazate pe cooperare şi altruism mutual cu persoane care nu sunt rude (nu au gene în comun). Se pare că indivizii care percep compasiune la alţii sunt mai înclinaţi către relaţii de cooperare.
              În articolul din 1971 dedicat teoriei altruismului mutual, Robert Trivers (un bunic al psihologiei evoluţioniste) consideră compasiunea ca fiind o componentă a sistemului de stări afective (de ex: simpatie, mânie, vinovăţie, recunoştinţă) care oferă individului neînrudit ocazia iniţierii şi cultivării unor relaţii de altruism mutual. Cu alte cuvinte, deşi nu ai relaţii de rudenie (nu există aceleaşi gene, au murit (aproape) toţi din familia ta), simţi impulsul spre a oferi ajutor, faci asta şi cultivi, astfel, relaţii de altruism reciproc. Genele s-au asigurat (şi) prin proprietatea adaptativă a compasiunii că vor face saltul pe generaţia următoare.
               Acum, înţelegi, sper de ce calitatea compasiunii este dezirabilă şi de ce mulţi oameni o caută la alţii din jur şi încearcă s-o cultive chiar la ei înşişi. Individele şi indivizii care manifestă compasiune sunt “lipicioşi” şi de încredere. Aşa că, ce părere ai de un mic act de compasiune? Cum ar fi acela de a renunţa la uciderea din culpă a bietului (ticălos) ţânţar? Glumesc...
Memorat
Alecs
Newbie
*

Karma: 0
Deconectat Deconectat

Mesaje: 17


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #3 : Februarie 28, 2014, 08:07:02 »

Este interesanta abordarea domnului si este foarte creativ modul de a o face cunoscuta altora. Felicitari, astfel de cazuri ar trebui mediazate mai mult.
Memorat
Pagini: [1]   In sus
 
Schimbă forumul:  

cron